Decizia CNSC nr. 1402/2026

Ce s-a contestat. Valoarea estimată a concesiunii (470.245.026 lei), cu tariful maxim de 146 lei/tonă pentru STMB retehnologizată.

Argumentul contestatorului. La stabilirea valorii estimate nu au fost incluse costurile suplimentare cu energia electrică, mentenanța și personalul de după retehnologizare, iar Metodologia nr. 3 de actualizare cu IPC este inadecvată.

Ce a reținut CNSC. Calculul contestatoarei pornește de la premisa eronată că echipamentele vechi vor fi utilizate în paralel cu cele noi; tariful a fost stabilit pentru configurația retehnologizată, iar contestatoarea nu a demonstrat că acesta este insuficient.

„Prin urmare, adăugarea la valoarea estimată a unor astfel de costuri precum cele solicitate de contestatoare, în sensul dublării acestora, nu are nicio justificare. În modul de stabilire a tarifului autoritatea contractantă a precizat lipsit de echivoc atât în Strategia de contractare, cât și în Studiul de fundamentare că la stabilirea tarifului s-a avut în vedere configurația retehnologizată, iar contestatoarea nu a demonstrat contrariul și nici insuficiența tarifului stabilit de achizitoare.”

Temei: L100/2016 art. 12, HG867/2016 art. 16

Ce decide de obicei CNSC la valoarea estimată →

Ce s-a contestat. Art. 13 alin. (5) din modelul de contract stabilește un termen de scadență a facturii de 30 de zile de la data comunicării.

Argumentul contestatorului. Legea specială impune un termen de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii.

Ce a reținut CNSC. Obiectului contractului i se aplică legea specială (Legea 101/2006 și Legea 51/2006), nu Legea 72/2013, iar fișa de date indică ea însăși aceste legi ca aplicabile.

„Astfel, Consiliul constată că autoarea contestației se raportează la legea specială aplicabilă obiectului contractului de concesiune, în timp ce autoritatea contractantă se raportează în cererea sa la o lege generală, aplicabilă oricărui contract comercial între profesioniști și autorități contractante. Prin urmare, dat fiind obiectul contractului, Consiliul constată necesitatea modificării termenelor de plată în concordanță cu dispozițiile aplicabile unui contract precum cel de față.”

Temei: L101/2006 art. 4, L51/2006 art. 42, L101/2006 art. 1, L51/2006 art. 1

Ce s-a contestat. Art. 13 alin. (8) din modelul de contract stabilește penalități de întârziere de 0,01% pe zi.

Argumentul contestatorului. Penalitățile trebuie să fie egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Ce a reținut CNSC. Nivelul legal al dobânzii este de 0,02% pe zi, iar înjumătățirea lui de către autoritate nu are temei legal.

„Prin urmare, înjumătățirea valorii penalităților de către autoritatea contractantă contravine dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea unui astfel de contract.”

Temei: L51/2006 art. 42, L207/2015 art. 174