Decizia CNSC nr. 1862/2024

Ce s-a contestat. Pct. 4.2.7 din caietul de sarcini prevede că, după 72 de ore consecutive de staționare în baze, se plătesc doar 8 ore din 24 la tarif de staționare, deși pct. 4.2.3 obligă menținerea permanentă a utilajelor și a personalului la dispoziția beneficiarului.

Argumentul contestatorului. Pct. 4.2.3 și pct. 4.2.7 sunt contradictorii și creează un dezechilibru contractual: prestatorul asigură disponibilitate 24/24, dar este plătit doar pentru 1/3 din ore. Ofertarea devine imprevizibilă și se generează pierderi și concurență neloială.

Ce a reținut CNSC. Contractul este cu titlu oneros, astfel că menținerea utilajelor și a deservenților la dispoziția autorității atrage obligația plății integrale a staționării; plata parțială excede necesității obiective, iar Consiliul a aplicat și jurisprudența sa constantă.

„Se observă că Direcția Regională de Drumuri și Poduri (...) nu ia în considerare faptul că va încheia un contract cu titlu oneros (art. 3 alin. 1 lit. l din Legea nr. 98/2016), astfel că nu poate impune operatorilor economici să presteze anumite servicii fără plata acestora. Menținerea utilajelor și a deservenților la dispoziția sa atrage obligația corelativă a plății acestora la tariful de staționare.”

Temei: L98/2016 art. 3 alin. (1) lit. l), L98/2016 art. 2 alin. (2), L98/2016 art. 154, L101/2016 art. 26 alin. (2), L101/2016 art. 26 alin. (5)

Ce decide de obicei CNSC la contradicții între documente →

Ce s-a contestat. Formularul „Tarife auto utilaje” conține valori precompletate fixe pentru consumul de combustibil și ulei, orele de funcționare ale anvelopelor și acumulatorilor și perioada de amortizare, ofertanții putând completa doar căsuțele gri.

Argumentul contestatorului. Valorile sunt impuse arbitrar, nu reflectă specificul utilajelor fiecărui ofertant și contrazic fișa de date, care lasă libertatea propriilor consumuri; astfel se îngrădește concurența și autoritatea se amestecă în formarea prețului.

Ce a reținut CNSC. Ofertanții își pot stabili liber majoritatea costurilor, inclusiv cheltuielile indirecte, iar contestatoarea nu a demonstrat că valorile impuse sunt incorecte sau nelegale.

„Totodată, se constată că nu au fost identificate argumente care să susțină că informațiile impuse de autoritatea contractantă și criticate de societatea contestatoare ar fi incorecte sau nelegale.”