Decizia CNSC nr. 2832/2024

Ce s-a contestat. Prin răspunsul la clarificări s-au introdus cerințe noi pentru soluția de plată POS/RFID/NFC (omologare CE, certificate CE, IP55, IK10 pentru soluția neintegrată, certificare de către un operator de plăți), fără prelungirea termenului de depunere a ofertelor.

Argumentul contestatorului. Cerința POS era opțională și a devenit obligatorie, cu cerințe noi care modifică substanțial documentația. Certificările nu se pot obține în cele 11 zile rămase până la termenul de depunere, astfel că se impunea prelungirea termenului conform art. 153 L98/2016 și art. 55 HG395/2016.

Ce a reținut CNSC. Răspunsul nu a modificat specificațiile tehnice minime, ci a clarificat o cerință opțională punctată ca factor de evaluare. Cerințele IP55, CE, IK10 pentru stație existau deja în proiectul tehnic necontestat, iar soluția neintegrată trebuie să respecte aceleași condiții.

„Față de aceste aspecte, Consiliul constată că autoritatea contractantă prin răspunsul la solicitările de clarificări nu și-a modificat specificațiile tehnice cu privire la cerințele opționale RFID/NFC fără contact și POS - Card de credit/debit care se regăsesc în proiectul tehnice și care sunt și unul din factorii de evaluare, punctat cu 5 puncte, ci doar le-a clarificat. Nu s-a modificat algoritmul de acordare a punctajului, ci doar s-a procedat la lămurirea soluției constructive pentru sistemele solicitate, respectiv se acceptă RFID/NFC și POS integrate în stațiile de încărcare au separat.”

Temei: L101/2016 art. 26

Ce decide de obicei CNSC la termen de depunere sub minimul legal →

Ce s-a contestat. Soluția de plată POS trebuie să asigure eliberarea de bon fiscal fizic conform legii fiscale în vigoare.

Argumentul contestatorului. Legislația fiscală (OUG 28/1999) permite și bonul fiscal electronic, iar impunerea exclusivă a bonului fizic este restrictivă, consumă resurse și nu aduce niciun avantaj autorității.

Ce a reținut CNSC. Excepția de la art. 3 alin. (21) din OUG 28/1999 se aplică doar aparatelor integrate în echipamente nesupravegheate, iar autoritatea acceptă și soluții neintegrate. Cerința trimite la legea fiscală și este opțională, constituind un factor de evaluare.

„Consiliul reține că răspunsul autorității nu restrânge competiția, așa cum eronat susține contestatorul, ci dimpotrivă, o relaxează, acceptând și soluții de plată care nu sunt integrate în stația de încărcare.”

Temei: L101/2016 art. 26

Ce decide de obicei CNSC la specificații restrictive →