Decizia CNSC nr. 3593/2025

Ce s-a contestat. Cerința de prezentare a autorizației sanitar-veterinare conform Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 (fișa de date III.1.1.b Cerința 1 și caietul de sarcini secțiunea 6).

Argumentul contestatorului. Regulamentul vizează subprodusele de origine animală, nu deșeurile medicale din clasa 18.01, deci cerința nu are legătură cu obiectul contractului (art. 172 alin. 5).

Ce a reținut CNSC. Contestatorul a renunțat la acest capăt de cerere după ce autoritatea contractantă a adoptat măsuri de remediere.

„Cu privire la contestația ..., Consiliul ia act de faptul că autorul ei a renunțat la susținerea criticilor dezvoltate la primul punct (implicit a cererii de eliminare a regulii privind deținerea unei autorizații sanitar-veterinară), urmare a măsurilor de remediere adoptate de autoritatea contractantă.”

Temei: L101/2016 art. 26

Ce decide de obicei CNSC la certificări cerute →

Ce s-a contestat. Cerința 2 din fișa de date III.1.1.b, lit. a) și c): dotare cu mijloace auto având „licență de execuție pentru vehicul” și autorizație de mediu „privind achiziția de servicii” de colectare, transport și eliminare a deșeurilor.

Argumentul contestatorului. Documentele solicitate nu există sub această denumire în legislație, ceea ce face cerința neclară și susceptibilă de interpretări.

Ce a reținut CNSC. Documentele țin de capacitatea tehnică, nu de capacitatea profesională, iar în lipsa unei justificări sunt lipsite de utilitate și neproporționale, caietul de sarcini cerându-le oricum doar viitorului contractant; Consiliul a dispus eliminarea lor.

„În același timp, în absența unei justificări pertinente a autorității contractante, privind nevoia obiectivă a impunerii lor, Consiliul consideră că cerințele în cauză sunt lipsite de utilitate, în pregătirea ofertei.”

Temei: L98/2016 art. 172, L98/2016 art. 173, L98/2016 art. 174

Ce decide de obicei CNSC la documentație neclară →

Ce s-a contestat. Cerința din caietul de sarcini (secțiunea 19) privind respectarea, pe cât posibil, a principiului proximității la eliminarea deșeurilor.

Argumentul contestatorului. Lipsesc criterii clare de aplicare, iar cerința favorizează operatorii din aria geografică a autorității contractante, restrângând concurența.

Ce a reținut CNSC. Obligația aparține expeditorului, adică autorității contractante, iar aceasta nu a stabilit reguli de ofertare prin care să o transfere, încălcând obligația de informare completă și precisă; Consiliul a dispus eliminarea cerinței.

„În lipsa oricăror reguli/cerințe de acest tip, nu rezultă respectarea, de către autoritatea contractantă, a obligației generale de informare completă și transparentă, rezultând din nevoia de respectare a principiilor din domeniul achizițiilor publice ori din prevederile exprese ale art. 154 alin. (1) din Legea nr. 98/2016”

Temei: L98/2016 art. 154, L98/2016 art. 2, HG1061/2008 art. 4

Ce decide de obicei CNSC la specificații restrictive →