Decizia CNSC nr. 2290/2026

Ce s-a contestat. Cerința de experiență similară (pct. III.1.3.a) prevede că, pentru contractele semnate înainte de perioada de 5 ani, se ia în considerare întreaga valoare a lucrărilor doar dacă un document confirmă executarea lucrărilor în perioada de referință.

Argumentul contestatorului. Momentul relevant ar fi recepția (proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și/sau de recepție finală) în perioada de referință, nu perioada execuției. Formularea AC restricționează concurența, încalcă tratamentul egal și aplică greșit art. 179 lit. a) din L98/2016 și art. 11 alin. (3) și art. 13 alin. (3) din Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017.

Ce a reținut CNSC. Potrivit art. 13 alin. (3) din Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017, odată prezentat documentul care confirmă recepționarea lucrărilor în perioada de referință, trebuie luată în calcul întreaga valoare a obiectului cu funcționalitate independentă, fără fragmentare artificială; de aceea AC a fost obligată să modifice cerința.

„autoritățile contractante nu pot fragmenta artificial valoarea experienței similare în procesul de evaluare a ofertelor. Altfel spus, acestea nu pot ignora experiența similară acumulată pe secțiuni dintr-un contract mai mare, atâta timp cât acea porțiune este distinctă și funcțională”

Temei: L98/2016 art. 179, L98/2016 art. 154, L98/2016 art. 155, HG395/2016 art. 20, HG395/2016 art. 55, Instrucțiunea ANAP 2/2017 art. 11, Instrucțiunea ANAP 2/2017 art. 13, L101/2016 art. 26

Ce decide de obicei CNSC la experiență similară disproporționată →